Ce mâncau românii pe vremea lui Ceaușescu? Pâinea neagră


Zilele astea iese cea mai mare colecție de rețete vechi publicată vreodată.
Rețete ale bunicii, rețete comuniste, rețete tradiționale românești, rețete demult uitate. Unele.

Rețetele Bunicii Învățate de la Mama - Carte de Bucate Tradiționale Românești Transmise din Generație în Generație - Obiceiuri de Odinioară.

Această carte se adresează generațiilor de azi și de mâine, indiferent de unde locuiesc și ce limbă vorbesc acum. Orice român ar trebui să o aibă în casă.

Am în plan să o ofer GRATIS celor mai fideli dintre cititorii mei prin intermediul unor concursuri.

Dacă vrei afli secunda-n care iese pe piață, te invit să mă urmărești pe bloguri (23 cred), platforme de socializare (6), Amazon, dar mai ales, să te înscrii la scrisoarea ocazională pe reteteindraznete.blogspot.ro. Asta dacă nu ai făcut-o deja.
Te voi contacta numai în ocazii super speciale.
Promit. Nu-mi place să plictisesc oamenii. 
                                                                            ***

Și uite că mi-am amintit de pâinea neagră.

Cine a trăit în epoca de aur nu poate să nu-şi amintească despre pâinea neagră.

Curios este că, în general, oamenii nu o iubeau deloc. Ca şi-n cazul salamului cu soia; considerau că era mâncare pentru porci şi nu pentru oameni.
Pâinea albă era un bun alimentar foarte greu de achiziţionat pentru cei aflaţi la ţară. Am scris un articol mai demult pe această temă (click).
Era lungă, şi se numea (ca şi acum) franzelă.

Pâinea neagră, în schimb, era rotundă şi se găsea în oraş (nu la ţară) destul de des, însă doar dimineaţa foarte devreme. 
Aşa că mama îmi pregătea de cu seara sacoşele pline de cartofi, ouă şi ce mai aveam pentru a le duce surorii mele mai mari care locuia  în oraş.

Aş vrea să întreb cine, în afară de mine, îşi aminteşte aşa ceva?! 

Nu foarte multă lume, sunt sigură. Ne amintim doar de fabricile şi posturile de muncă pentru toţi. Restul a trecut în uitare... De înţeles, ţara asta merge tot înspre ruină, din nefericire.

Fiind copil şi ştiind că nu erau chiar lucruri pe care le făceau toţi copiii, eu nu pot să uit. Ba dimpotrivă. E ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.

De multe ori sacoşele erau mai grele ca mine. Mă ajuta tata până la staţie şi să urc în autobuz după care el mergea la muncă iar eu în oraş, întâi la sora mea, apoi la rând la pâine şi din nou la gară.

În toate zilele astea eu mergeam şi la şcoală, şi nu am lipsit decât o singură zi în toată viaţa mea.
12 ani de şcoală şi vreo 3 de grădiniţă.
1 singură dată şi aia o istorie ce merită povestită.

Aşadar plecam cu primul autobuz (4.45-5 dimineaţa ) cu sacoşele pline, ajungeam la sora mea cu mâinile distruse de greutate, goleam sacoşele şi mă întorceam fugând spre gară unde se găseau magazinele cu pâine. Stăteam la rând şi luam deobicei 10 pâini. Dacă nu mi le dădeau pe toate într-un singur magazin, mergeam la altele. Câteodată luam chiar mai mult de 10. Erau aşa uşoare în comparaţie cu sacoşele de cartofi că-mi părea că zbor.

La 7 pleca autobuzul spre satul meu. Plin cu profesori şi învăţători.
Ajunsă acasă într-o fugă lăsam sacoşele cu pâine, luam ghiozdanul în spinare (pregătit de seara) şi fuga din nou la şcoală. Făceam asta cam o dată pe săptămână.

Deseori mama se ruşina să zică că mă trimitea în oraş după pâine neagră. 
Se considera că trebuia să fii disperat să mănânci aşa ceva. 
Dar eu adoram pâinea neagră, avea o altfel de consistenţă, un parfum mai intens şi cu unt sau marmeladă era absolut irezistibilă.

Chiar nu înţeleg de ce oamenii erau necăjiţi din cauza alimentelor cu soia şi a pâinii negre.
Nu sunt astea alimentele cele mai sănătoase care există? 
Câţi bani nu se dau acum pe astfel de alimente... Pfffffffffff.
Ce Dumnezeu era în capul lor? 

Sincer, mă bucur că nu le plăcea că aşa puteam eu să cumpăr câtă voiam! Dacă ar fi plăcut nu aş fi putut niciodată să mă întorc acasă cu sacoşele doldora de pâine proaspătă.
Nu s-a întâmplat niciodată să nu găsesc. Yum yum!


Interesat de cărți de bucate?
Ia uite o listă aici.
Rețete îndrăznețe, originale, dar simple și practice, rețete pe toate gusturile.

Ai suflet și vrei să mă sprijini? 

Conectează-te cu mine pe:

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

>