Cărți despre comunism scrise de autori români - Cristina G.

Cărți?
Cine mai citește?
Multă lume citește, nici nu-ți dai seama.
Cititul este o modă extraordinară pentru unele persoane.
Bravo lor!

Eu nu mai am timp pentru citit cum aveam odată.
Dacă mă întrebi care este ultima carte ce am citit îți spun „14 Nuanțe de Roșu: Amintiri din Copilăria Comunistă.” scrisă de mine - adică Cristina G. Asta dacă nu știai.

De unde să știi
Păi... am scris de atâtea ori despre cartea asta de visez noaptea capitolele ce-am eliminat din ea că era prea lungă.
Mă bântuie.

Păi ce să le fac?
A trebuit să reduc din pagini... și nici n-am făcut o treabă prea bună.
Cartea are 550 de pagini.
Dar am împărțit-o-n două și am publicat-o în trei volume.
N-are sens nu?
Are.
Două volume mai scurte plus unul care le cuprinde pe ambele.
Fain, nu?
Îs deșteaptă foc!
Îmi crapă capul și-ajung la balamuc dacă mai vorbesc despre asta.
Vai de mine și de mine...
Am muncit degeaba! 
Ei... dar trebuia să fac ceva.
Orice ar fi, nu regret nimic!

Cartea asta are un titlu, mai bine zis subtitlu foarte sugestiv, nu?
Dar dacă nu ai înțeles despre ce este vorba, îți explic în câteva cuvinte și apoi te trimit pe blogul oficial. Da?

550 de pagini pline de istorii comuniste trăite în prima persoană, adevărate deci. 
Este o carte de memorii, da, dar scrisă sub formă de roman, pe alocuri foarte amuzant.
Este corect gramatical?
Sună comic.

Oricum ar fi, cartea este împărțită în două pentru că-i deosebit de lungă.
Cine are timp să citească 550 de pagini din viața altcuiva?
Vremuri Apuse și Toate-s Vechi sunt cele două parți și Epoca de Aur este volumul complet. 

Toate aceste volume se găsesc în toate librăriile online în ambele formate: electronic și de hârtie.

De exemplu, pe Amazon se găsește numai în format de hârtie.

Pe Google Books și Play, Books2Read, Kobo, Scribd, iBooks, etc. se găsește în diferite formate digitale: mobi, ePub, PDF, etc., și poate fi citită pe orice dispozitiv electronic
Dacă cumperi de pe Amazon, cumpără mai multe cărți odată ca să eviți să plătești transportul. 
Nu trebuie să fie toate cărțile mele, poate ai alți autori care te interesează.
Cărțile nu se învechesc și reprezintă cadouri grozave pentru orice ocazie și orice persoană - care citește, evident. 

Uite ce am scris pe LinkedIn despre carte.
Și pe https://scriitorcristinag.blogspot.com.
În plus cartea are blogul său: https://14nuantederosu.blogspot.com
Tu ce crezi?
Treburile sunt serioase.

***

Ai apreciat ce ai citit? 

Orice Îmi place, Distribuie, Comentează, Urmărește sau altă inițiativă pozitivă pe bloguri, platforme de socializare, pagini personale, forumuri, Goodreads, Amazon, Google Books, și oriunde mai crezi tu, este profund apreciată. 

Fiecare cuvânt și act pozitiv public îmi dă curaj să merg mai departe. 

Cum îmi găsești cărțile? 

Tastezi „cărți de Cristina G.” neapărat cu punct după G. în orice motor de căutare (browser) și-ți vor apărea multe rezultate. 

Dacă cumperi de pe Amazon, ai grijă la costurile de transport. 
Cumpără mai multe cărți odată ca să eviți asta. Cărțile nu se învechesc și sunt optime idei de cadouri. 

Apasă pe link-urile de mai jos și dă Like și Follow. Da?

• https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P
• https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
• https://play.google.com/store/books/author?id=Cristina+G.
• https://twitter.com/authorcristinag
• https://twitter.com/CristinaGscrie
• https://www.facebook.com/authorcristinag/
• https://www.facebook.com/creatiideCristinaG/
• https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/
• https://www.youtube.com/c/AuthorCristinaG

Pe YouTube am diferite vlog-uri la unele dintre aceste poezii nepretențioase.

***

Nu cumva să uiți să te înscrii la scrisoare ca să fii la curent cu toate surprizele ce pregătesc. 

Trimit mesaje numai în cazuri speciale. Pe cuvânt.

Sprijină un scriitor care scrie pentru tine. 

#existaoamenibuni

Și nu uita că visurile devin realitate dacă muncești zi și noapte. 

Amintiri din copilăria comunistă - Arhaisme

Le numesc arhaisme, dar nu sunt dispărute total!

Acest articol este conceput ca pamflet deşi este tot adevărat!
Nu este o lecție de istorie, dar, cum ama zis, toate informațiile sunt corecte.

A fost publicat inițial pe https://eumerit.blogspot.co.uk.

Acolo, un om cu studii, mi-a lăsat un comentariu foarte educat.
Serios, este educat chiar dacă, practic, a vrut să zică că-s ignorantă. Asta pentru că am dat o explicație greșită.
De câte ori dau peste acest comentariu, surâd. Surâd cu tristețe.
Ce repede te trimit cei educați la studii...
Dar a avut dreptate. Am greșit și nu trebuia.

***

Tovarăş = termen comunist echivalent cu prieten, coleg, domnule etc. Preşedinţii de stat se ofensau groaznic dacă erau chemaţi cu apelativul „domn sau doamnă”. Aceste „scăpări” erau luate şi interpretate drept trădări.

Ex. - Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu soţia ex preşedintelui Republicii Socialiste Române. Era un personaj ilustre care nu se ştie cu precizie dacă avea habar care era formula dioxidului de carbon.
S-au făcut diverse glume pe seama asta. Se vociferează că aceste titluri au fost furate de la anumite persoane care apoi au dispărut misterios.

Elena Ceaușescu a ocupat funcţii politice de seamă, printre care şi funcția de prim viceprim- ministru. Un post creat special pentru ea.
Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu, savantă de renume mondial sau „Înalta Doamnă a ţării” a avut doar 4 clase.
Cel puţin, aşa se spune.

Dar pe vremea aia cine avea mai multe? 
Dacă tu ai fi fost nevasta președintelui, nu ai fi vrut să ai funcțiile ei? 
Nu suntem sfinți. Nu suntem imuni.

Elena, a urmat apoi cursuri la fără frecvenţă, dar şi acestea create la ordin. 

Se pare că expresia „eu tai, eu spânzur” se potriveşte de minune cu acest cuplu de dictatori. Făceau legi, cursuri, poziții, etc. la cerere şi nevoie  proprie.
Dar nu la fel am face și noi?

Elena Ceaușescu fost condamnată la moarte, prin împuşcare, în data de 25 decembrie 1989. 
O zi tristă pentru întreaga Românie.
Era ziua de Crăciun. Crimă și pedeapsă. Sânge.
Nu trebuia.


Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost președintele Republicii Socialiste România din 1967 până în decembrie 1989.

• S-a născut într-o familie cu 10 copii. 

• A făcut 4 clase. 

• A fost ajutor de cizmar şi a fost pedepsit la închisoare de câteva ori înainte de a intra la putere.

• Ca preşedinte, a impus oamenilor numeroase legi deosebit de rigide pentru putea plăti datoriile pe care le avea România față de alte țări. Datorii ce el a făcut. 

Oamenii trăiau în condiţii îngrozitoare. În oraş, la blocuri, temperatura în case oscila între 5-12 grade, pe timp de iarnă.

• Era dat drumul la căldura între anumite ore. 

• Se lua lumina electrică de multe ori pe zi/noapte fără niciun fel de preaviz. Se interzicea folosirea maşinilor de spălat pentru a nu cheltui energie electrică.

• Apa caldă lipsea, aproape cu desăvârşire, mai ales la cei care locuiau mai sus de etajul 2. Lipsea şi apa rece... darmite cea caldă.

• Carnea, fructele, dulciurile, cafeaua, produsele din lapte, etc. erau un lux deci nu se găseau în mod curent în magazine. Se vindeau pe sub tejghea. Dar nu toți aveau "pile."

Mă opresc aici că altfel căci risc să fiu acuzată că am o imaginaţie „prea” bogată.
Nu degeaba sunt scriitoare...
Dar nu sunt invenţii ci adevăruri de necontestat.
Este un articol complet pe Wikipedia.

Consider că Ceaușescu a fost un om extraordinar.
Un geniu.
O minune de om.
Un om cu o determinare și ambiție ieșită din comun.
Un om care a vrut să pună România pe harta lumii. 
Însă undeva pe drum, a pierdut din vedere că oamenii nu sunt făcuți din fier și că au nevoie de apă caldă să se spele.

L-am iubit pe Ceaușescu pentru că nu știam altceva.
Și-am plâns când a fost împușcat. Am plâns cu hohote. Toată familia mea a plâns.

Sunt multe de spus. Fiecare dintre noi are o amintire diferită. Un altfel de adevăr. 
Dar n-ai cum să uiți cum stăteam la rând zile și nopți pentru o pâine.
Iar copii de țărani n-au știut ce este copilăria.
Scriu o carte despre asta: Amintiri din Copilăria Comunistă - Epoca de Aur. 
De aceea am lansat acest blog.  
Înscrie-te la scrisoarea ocazională ca să afli momentul exact în care iese. 

***

CAP = cooperative agricole de producţie, colectiv sau colhoz. 
Acest ultim cuvânt = (arhaism) dispărut din vocabularul limbii române, îl întâlnim în Moldova de peste Prut.

Când au intrat la putere comuniştii, au decis să ia toate pământurile de la ţărani (şi boieri) pentru a le uni într-o cooperativă ce avea să aparţină total statului. Aceste explicaţii sunt toate adevăruri.

Mama îmi povesteşte cum au fost luate cu forţa, toate bunurile boierilor sau ţăranilor mai înstăriţi şi lăsaţi efectiv pe drumuri.
În satul nostru nu erau foarte mulţi boieri, însă mama îşi aminteşte de unul la care lucra şi ea de mic copil.
Era un om deosebit de bun care ajuta lumea din inimă. Povesteşte cum le făcea cadouri la sărbători, zile de naştere, etc.
Acestui boier i s-a luat absolut tot. A rămas fără casă, fără pământ, fără averile câștigate prin sudoarea frunţii.
A trebuit să o ia de la capăt la o vârstă destul de înaintată.

Acum... se ştie că boierii erau răi şi profitau de oameni.
Dar.... oare chiar meritau această soartă? Acest om, în special, merita să rămână pe drumuri?! 
Eu nu cred!
Şi nici mama şi nici cei care au lucrat pentru el cred asta.
Era un om bun şi drept. Singurul lui păcat a fost că era boier.

Să mă întorc la colectivizarea forţată. 
Şi nu numai prin legi sau cuvinte dar forţată cu pistolul la tâmplă.
În 1957 Ceauşescu însuşi a dat ordinul (nu era încă preşedinte dar general locotenent- ministru adjunct la Ministerul Apărării Naţionale etc. sub guvernul Petru Groza) să se deschidă focul cu mitraliere asupra ţăranilor care se împotriveau colectivizării.
Acţiunea s-a petrecut în județul Vrancea. S-a soldat cu moartea a 9 ţărani şi rănirea a multor altora. Ceauşescu a fost însoţit de soldaţi cu tancuri şi muniţii.

Între 1979 şi 1952 au fost arestaţi 80.000 oameni şi 30.000 pedepsiţi la închisoare pentru că au refuzat să semneze actele de colectivizare. Sursă Wikipedia.

Colectivizarea aparţinea teoretic oamenilor şi practic statului. 

Oamenii lucrau pământul în comun, cum am povestit în alte articole, şi la sfârşitul anului li se dădeau anumite retribuţii.
Despre lucrul acesta nu am vorbit.

Dar e adevărat, la sfârşitul fiecărui an, ţăranii care au avut norme la colectiv primeau o parte din munca lor. O parte infimă.

Aşadar, oamenii erau proprietari de pământuri pe hârtie, lucrau din zi şi până-n noapte pe ploaie, furtună şi ger ca apoi statul să le ia tot. 
La sfârşit de an le aruncau nişte oase pentru a-i ţine sub papuc, ca pe nişte animale.

În fiecare an CAP-urile rămâneau datoare la stat iar Ceauşescu, ca să se arate bun, le ierta datoriile ţăranilor la fiecare început de an. 

Datori... după ce munceau mai ceva ca sclavii pe pământurile lor.
Nu le-au luat doar pământurile, dar şi demnitatea. Și vorbesc din experiență.
Off, Nicolae... de ce? De ce? 
Erai capabil. Mai capabil decât toți...

PCR = Partidul Comunist Român a fost creat în anul 1921 și s-a dizolvat pe 22 Decembrie 1989, odată cu căderea lui Ceaușescu. 

Pentru cine este interesat si citește in engleză, am scris o carte intitulată Oranges at Christmas in a Communist Country. Te invit să o citești chiar dacă ai impresia că nivelul tău de engleză nu este foarte înalt.

Ai suflet și vrei să mă sprijini? 

Vizitează și dă și tu like-uri pe unde apuci. Și dacă apreciezi, de ce să nu lași o recenzie, un comentariu sau orice te lasă inima?

• https://www.amazon.com/Cristina-G./e/B01N0U3U4P
• https://www.goodreads.com/author/show/16277613.Cristina_G_
• https://www.youtube.com/channel/UCqode4SBvyORm1trySRjxZg
• https://twitter.com/authorcristinag
• https://www.facebook.com/authorcristinag/
• https://www.facebook.com/authorsforlife/
• https://www.facebook.com/reteteindraznete/
• https://www.linkedin.com/in/cristinagherghel/