joi, 10 mai 2018

Povestea Mamei și a numelui Cristina - Gloria Maternă


Pe blog-ul https://eumerit.blogspot.co.uk, am chiar o secțiune dedicată cu povestiri din Epoca de Aur. 
De ce s-o fi numit Epoca de Aur, nu știu. 
Ah... Poate pentru că Ceaușescu avea mânerele de la uși în aur masiv. 
Noi... noi aveam apă și electricitate la numite ore din zi... mai bine zis din noapte. 

Crezi sau nu, cum am mai zis, eu l-am iubit pe Ceaușescu. 
Dar niciodată nu aș vrea să dau timpul înapoi... să mă întorc pe vremea-n care nu știam că portocalele sunt portocalii. 
Eu credeam că-s gri.. Așa le vedeam la televizor.

Scriu o autobiografie cu toate aceste întâmplări intitulată Epoca de Aur - Amintiri din Copilăria Comunistă. 
De asta și am lansat acest blog. 
Plănuiesc să o ofer gratis multora dintre cititorii mei prin intermediul unor concursuri. 
Înscrie-te la scrisoare dacă vrei să participi. Asta dacă nu ai făcut-o deja. 

***

În data de 13 noiembrie (joi) 1975, seara, (după o zi de muncă la câmp) șefa de echipă a mamei a venit să o informeze că vineri dimineața la ora 4, începea o altă zi de muncă. La 7 km de casă.
Mama era gravidă în luna a noua; practic trebuia să nască, dar nu putea să lipsească de la tăiat porumbul.
— „Dragă şefă, cred că bebeluşul meu vrea să vadă lumea asta foarte curând. Nu ştiu, dar nu mă simt chiar în apele mele”.
Şefa i-a replicat cu nonşalanţă:
— „Şi ce dacă naşti, sunt camioane pe câmp. Dacă-ţi vine sorocul, putem să chemăm unul”.

Nu eram primul copil (al 9-lea în fapt), mama avea multă experiență la activ . Ce simţea era corect.
Paranteză. (Da, ştiu, NU se scrie, se deschide şi se-nchide.)

Închipuie-ţi că a lucrat vreme de mai mult de 30 de ani la colectiv (CAP) şi a făcut o grămadă de norme. De ce avea mai mulţi copii, de ce i se dădeau mai multe norme. Nu putea face faţă aşa că o ajutam şi noi. Când a ieşit la pensie s-a constat că, de fapt, nu a făcut destule norme, deci pensia ei e minimă! Acest lucru este un ultragiu! „Cineva” i-a furat practic normele. Nu s-a mai putut verifica deoarece actele au dispărut ca prin magie. Nu ştiu cât de fericit e acel care se bucură de munca altuia... desigur are mai mulţi bani ca mama.-

Să mă întorc la mine, că mă apucă damblaua la gândurile astea, şi această „poveste” e concepută cu veselie.

Pe la 3.30, în dimineața zilei de 14 noiembrie, eu, m-am gândit să o salvez pe mama de o altă injustiție (încă înainte de naştere eram o persoană empatică :)). Încep să dau din picioare, să mă zbat ca o vrabie în cuşcă. Mama, fără să trezească pe nimeni, s-a luat frumos şi a plecat la casa de naştere. Din fericire, era chiar în capul uliţei noastre (300 m). Dar, un ajutor, sau măcar un suflet să-i ţină companie, ar fi fost indicat.

Aşadar, pe la 6 dimineața ies eu la lumină urlând ca din gură de şarpe. Cu ochii bulbucaţi, roşie ca un rac cu burta albă, cu păr negru (era blond de fapt, dar pentru mai mult efect...), grasă... .
— „Altă fată?!, offffffffffffffffff”, ce-o să zică bărbatu?
Stai, ştiu ce gândeşti: dar ce vină aveam eu, bre?! Puteam să mă nasc şi băiat... dar nu am vrut! Na. E bine aşa? 

În cursul zilei, băieţelul moaşei (care avea vreo 5 ani) a venit în salon să-şi viziteze mama. Şi când m-a văzut, nu a mai voit să plece. Biata moașă a încercat să-l îndepărteze că mama trebuia să-mi dea mâncare, dar fără să reuşească. A început să urle cât îl ţinea gura:
— „Să o luăm pe Cristina acasă, vreau să vină cu mine, este sora mea, o vreau! Cristinaaaaaaa, Cristinaaaa etc. etc. ”.

A continuat să dea din picioare şi să plângă cu disperare, până a adormit.
Sincer, cred că dacă ar fi insistat mai mult, sau ar fi ameninţat cu moartea, mama m-ar fi dat. Mai avea destule acasă (6 mai precis). Una în plus (sau în minus) nu ar fi făcut mare diferenţă.
Parcă mi-e milă de el când mă gândesc... sau de mine. Boh. Nu mai ştiu.

Auzind numele, mama, care nu se gândise încă la unul potrivit mie, a avut aşa... un fel de reverie, şi a ajuns la concluzia că era un semn direct de la Dumnezeu. Decis a fost: „Cristina va fi numele tău”.
Nu putea să îmi găsească un nume pe care să-l iubesc mai mult. Am avut mare noroc că obstetrica nu apucase să-i impună mamei un nume. Aşa făcea când părinţii nu aveau deja pregătit unul. :D Da, pe vremuri se întâmpla des. Când copiii veneau unul după altul... .
Dacă nu ar fost acel băiat acolo... poate acum m-aş fi numit: „Catrinela, Saveta, Gherghina... sau Cleopatra...” Bine, Cleopatra nu e aşa de urât ... dar eu iubesc numele ce port şi, sper ca într-o zi să-i pot mulţumi băiatului ce a urlat ca un nebun, numele „Cristina”.

„Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus poveste-aşa.”

Mama are un brevet numit „Ordinul Gloria Maternă" semnat de însuși Ceaușescu.
I-a fost înmânat personal de oameni de partid, după naşterea fratelui meu cel mai mic. Dar el nu a fost inclus pentru că nu ajunsese la o vârstă în care să poţi spune că „a crescut". 
Zicea clar: Pentru meritul de a fi născut şi crescut 9 copii.
Acum mama a precizat că a fost un adevărat fast cu această ocazie.
Au fost invitaţi şi transportaţi (erau mai multe mame) într-un sat vecini, unde au fost rând pe rând invitate pe o scenă înmânându-le acest brevet alături de un plic cu bani. Erau cam 2500 de lei care pe acea vreme era o sumă destul de frumoasă. 
Aveam bani... însă ce să cumperi?
Sincer, nu știam exact despre aceste lucruri.

Dacă aceste brevete, diplome și premii nu s-ar fi anulat dintr-odată, mama ar fi primit diploma de Mamă Eroină pentru că de fapt și de drept, ea și cu tatăl meu, au crescut 10 copii. 
Diploma de Mamă Eroină i se cuvenea de drept... dar... în momentul în care femeiele au început să nască la comandă, banii s-au dus...
Despre asta în Amintiri din Copilăria Comunistă - Epoca de Aur. 


***
Îți place să citești? 
Îți place să gătești?
Care-s gândurile tale despre poeziile umoristice?
Vrei să primești romane, cărți de auto-ajutor și bucate GRATIS?
Îți plac concursurile cu premii?


Înscrie-te la scrisoarea ocazională pe https://eumerit.blogspot.com ca să afli când lansez aceste inițiative.

***

Dacă apreciezi, te rog dă și tu un like, share, lasă un comentariu (engleza-i la putere = romgleza) sau alătură-te la formidabila pagină de Facebook.
Ori poate-ți place TwitterYouTube, Instagram, Pinterest, LinkdIn, Hi5, My Space, Google+, etc.
Sunt peste tot, da.
Mă mir că am timp să respir.

Dar mai ales nu uita să mă urmărești și să-mi citești cărțile pe Amazon.
Multe sunt în engleză dar sunt foarte ușor de citit.

2 comentarii:

  1. Buna Cristina mia facut placere sa te cunosc cîteva din momentele de glorie din viata mamei tale frumoase dar cam tragice îți mulțumesc îți doresc numai bine sanatate bucurii

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună. Îți mulțumesc tare mult. Apreciez enorm asemenea gândiri și cuvinte. Mama, ca multe alte femei din lume, a îndurat multe. Să naști și să crești 10 copii, nu-i ușor pentru nimeni.
    Să auzim numai de bine.

    RăspundețiȘtergere